Copacei - bonsai din margelute

05:29 | Publicat de Angela | | Etichete: Copacei-bonsai

Bonsai realizat din margele de nisip verzi si portocalii, si sarma de cupru.

Vandut

6 comentarii:

maria mihalache spunea...: Angela , foarte frumosi bonsaii..............felicitari!; 21 aprilie 2010 la 09:53
Fleur de Lys Bijoux spunea...: Superba combinatia de culori! felicitari!; 28 aprilie 2010 la 03:44
Mari spunea...: Imi place tot ce ai realizat pana acum! Mult spor la margelit , iti doresc!; 29 aprilie 2010 la 01:01
Mari spunea...: Te-ai plictisit deja?
De ce n-ai mai facut altceva de atata timp?
Sau n-ai avut comenzi?
Te sarut!; 29 mai 2010 la 18:21
Angela spunea...: Ce-i drept nici nu am prea lucrat, nu am avut efectiv timp, dar nici nu am pus inca pozele celor lucrate. Si mie mi-e ciuda cateodata ca nu mai am timp de frumos-imi vine sa plang....
Iti multumesc pentru vizite.
Pup.; 9 iunie 2010 la 10:58
Camillage spunea...: Intr-adevar foarte frumos ceea ce realizezi tu:) Felicitari! Si eu sunt noua in bransa asta de HOMEMADE si in fiecare zi descopar tot mai multe frumuseti:)
Daca te intereseaza un link exchange lasa-mi un comentariu:) http://camillage.blogspot.com/
Mult succes in continuare!; 20 iulie 2010 la 01:21

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Daca mi-as putea

As vrea, daca se poate, sa invatam ceva din aceasta poezie scrisa de o fata aflata la sfarsitul vietii, rapusa de cancer.

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, în loc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.

As fi ars lumanarea roz sculptata ca un trandafir în loc sa o las sa se topeasca în camara.

As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult

As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.

As fi mancat pop-corn în camera “buna” si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul în semineu

Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui

N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii închise într-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat

As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba

As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata

Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata,

As pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat… l-as trai…

Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte.

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face în schimb, sa pretuim prietenii pe care îi avem si oamenii care ne iubesc.

Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat.

Si la ceea ce facem în fiecare zi sa ne îmbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

La 5 ani: Se priveste si se vede regina

La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa

La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urata (mama, nu pot merge la scoala aratand în halul asta!!)

La 20 ani de ani: Se priveste si se vede!…” prea grasa, prea slaba, prea înalta, prea scunda, prea cu parul lins, prea creata” – dar decide sa iasa oricum

La 30 de ani:Se priveste si se vede “prea grasa, prea slaba, prea înalta, prea scunda, prea cu parul lins, prea creata” – dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum

La 40 de ani: Se priveste si se vede “curata” si iese oricum.

La 50 de ani: Se priveste si se vede “Sunt eu” si merge oriunde îsi doreste

La 60 de ani: Se priveste si îsi reaminteste de toti oamenii care nu mai pot privi în oglinda. Iese si cucereste lumea.

La 70 de ani: Se priveste si vede întelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata,

La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne înfascam mai devreme palaria violet!

Insir'te margarite

Etichete

Bloguri urmarite

Ce citesc